coerent


coerent
a, couërènt, o adj. cohérent, e

Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.

Regardez d'autres dictionnaires:

  • coerent — COERÉNT, Ă, coerenţi, te, adj. 1 Care se compune din elemente strâns legate (şi armonizate) între ele; închegat. 2. (fiz.; despre unde) Care are aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp. [var. : coherent, ă adj.] – Din fr. coherent …   Dicționar Român

  • coerént — adj. m., pl. coerénţi; f. sg. coeréntã, pl. coerénte …   Romanian orthography

  • coerenţă — COERÉNŢĂ, coerenţe, s.f. 1. Legătură strânsă (şi armonioasă) între părţile sau elementele unui întreg. 2. (fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp.[var. : coherénţă s.f.] – Din lat.… …   Dicționar Român

  • incoerent — INCOERÉNT, Ă, incoerenţi, te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [pr.: co e . var.: incoherént, ă adj.] – Din fr. incohérent. Trimis de valeriu, 28.07.2006. Sursa:… …   Dicționar Român

  • închegat — ÎNCHEGÁT, Ă, închegaţi, te, adj. 1. Care aprins cheag, coagulat. 2. fig. Care a prins contur, a luat fiinţă. ♦ Coerent. – v. închega. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCHEGÁT adj. 1. coagulat, (pop.) năclăit. (Sânge închegat.) 2. v …   Dicționar Român

  • Prononciation de l'occitan — ██████████0 % Relecture …   Wikipédia en Français

  • coherent — COHERÉNT, Ă adj. v. coerent. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COHERÉNT, Ă adj. v. coerent. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • filozofie — FILOZOFÍE, filozofii, s.f. 1. Ştiinţă constituită dintr un ansamblu închegat de noţiuni şi idei, care interpretează şi reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă. 2. Totalitatea concepţiilor şi …   Dicționar Român

  • lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… …   Dicționar Român

  • legat — LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX 98  LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.